Despre mine

Cine sunt si ce fac?

Unii oameni sunt pasionati de o activitate anume, altii au un talent innascut pentru ceva, aceste aspecte ajutandu-i sa iasa in evidenta prin ceea ce fac. Eu nu pot spune ferm ca am fost pasionat initial de sport, si cu siguranta nici nu m-am nascut cu un talent in aceasta directie, cel putin nu unul de care stiu. Totodata, nu am avut un fond genetic care sa ma ajute in bodybuilding. 

Am inceput sa practic fitness-ul acum 11 ani, mai exact la varsta de 15 ani, convins fiind de sfaturile prietenilor, care insistau ca este cel mai bun pas pe care puteam sa-l fac, avand in vedere ca eram extrem de slab: la o inaltime de 1.72m aveam doar 40-42 de kilograme. Pe scurt, puteai spune despre mine ca eram subnutrit. 

In primii ani nu am avut un progres remarcabil si nici nu ma simteam atras de acest sport, iar oamenii deja incepeau sa-mi spuna ca nu am ce cauta in sala, ca nu e pentru mine (fiind mult prea slab), ca ma pot accidenta si ca oricum nu ma voi dezvolta muscular niciodata. In acel moment s-a aprins in mine o sete de cunoastere si o dorinta arzatoare de a reusi. Deodata, am devenit extrem de motivat sa imi cresc performantele, sa ma dezvolt si sa invat cum pot sa devin mai bun, ceea ce s-a si intamplat: la 18 ani deja capatasem o baza de cunostinte solide referitoare la cum sa ma antrenez si ce inseamna mancare sanatoasa pentru corpul meu. 

Desi lucrurile erau puse in miscare si rezultatele incepeau sa apara, am vrut sa merg mai departe: sa ma inscriu la facultate si sa ma mut la Bucuresti.

Am fost admis initial la Universitate, la Facultatea de Stiinte Politice cu predare in limba engleza. Din pacate sau din fericire, nu am fost atras de acest domeniu, fapt ce, spre dezamagirea familiei mele, m-a facut sa renunt. Dupa acel an, am ramas intr-o deriva, ma simteam pierdut si fara viitor, dar lucrurile stiam ca lucrurile se vor aranja pentru mine.

Intr-o zi, eram la sala de fitness si discutam cu un bun prieten, ce mi-a fost si antrenor, despre problema mea. Acesta stiind ca am o pasiune fata de performanta si optimizarea rezultatelor, mi-a spus ca cea mai buna metoda de a deveni mai bun in ceea ce fac, ar fi sa cunosc corpul uman mai bine, recomandandu-mi astfel facultatea de kinetoterapie, moment in care flacara s-a reaprins, iar setea pentru cunoastere a fost mai puternica ca niciodata. In acel an am dat admiterea la kinetoterapie, unde am fost si admis. 

Trei ani mai tarziu terminam kinetoterapia cu rezultate exceptionale, dar asta nu a fost de ajuns pentru mine. Am hotarat sa urmez si un master, astfel incat am dat admiterea la cel mai de prestigiu master de kinetoterapie din Bucuresti si unul dintre cele mai recunoscute din tara, mai exact Masterul de Recuperare si Reeducare Neuromotorie si Somato-Functionala al Universitatii Nationale de Educatie Fizica si Sport, program de master pe care doi ani mai tarziu l-am absolvit cu brio. 

Ca antrenor am debutat inca din facultate, mai exact din anul II, iar pana astazi am lucrat cu o multitudine de clienti, alaturi de care am atins obiectivele propuse initial, fie ca a fost vorba de fitness sau de kinetoterapie. Multi dintre acestia inca lucreaza alaturi de mine dupa atatia ani.

In afara de studiile de licenta si de master, am facut si alte cursuri si specializari din cadrul kinetoterapiei, acestea axandu-se in special pe afectiunile neurologice si pe optimizarea programelor de recuperare in cazul afectiunilor de acest gen. Aceasta specializare pe recuperare neuromotorie imi ofera beneficii si in cadrul fitnessului, prin faptului ca mi-a oferit o noua perspectiva asupra corpului uman, mai exact asupra activitatii neuromusculare. Am inceput sa inteleg cum poti activa un muschi optim, cum poti sa ii dezvolti calitatile mai rapid, cum functioneaza musculatura din punctul de vedere al legaturii dintre minte si muschi si, in mod special, cum te poti antrena in deplina siguranta. Acest ultim aspect este foarte important si, din pacate, nu orice antrenor se poate mandri ca il stapaneste.

Corpul meu a suferit foarte multe schimbari de-a lungul anilor: de la un pustan care parea subnutrit, am inceput sa am un corp atletic, insa aceasta formulare nu consider ca este suficient de concludenta in ceea ce ma priveste, fiindca in anul 2019 aveam sa particip la primul meu concurs international, fata de care nu aveam absolut nicio pretentie. Este vorba de Campionatul European de Bodybuilding Natural, din cadrul federatiei INBA (International Natural Bodybuilding Asociation). 

Dupa o pregatire de 6 luni, a venit si ziua concursului, iar rezultatele erau evidente. Prietenii mei m-au sustinut de la bun inceput, iar spre final au inceput sa creada mai mult decat mine ca pot castiga, lucru ce m-a motivat foarte mult. M-am urcat pe scena, am pozat, am fost judecat si a sosit momentul sa fie strigati finalistii. Arbitrul de scena a inceput anuntul, in sala s-a lasat linistea, acesta strigand: ”Primul finalist este numarul 64!”. In acel moment am inceput sa tremur, realizand ca era vorba despre mine. Dupa ce au fost anuntati si ceilalti finalisti, a avut loc marea finala, urmand desigur anuntarea premiilor de la locul 5 la locul 1, exact in aceasta ordine. Au fost anuntati ultimii 3, ramanand doar locurile 2 si 1, iar eu inca nu fusesem strigat. M-am uitat catre celalalt concurent, el fiind din Slovacia, iar acesta a venit catre mine si a dat mana cu mine, si apoi a inceput anuntul final. Arbitrul de scena a anuntat ca locul 2 este din Romania si era vorba chiar despre mine. 

Asadar, la primul meu concurs, teoretic al 3-lea ca si importanta din Europa si al 4-lea la nivel mondial federatia INBA, am reusit sa devin vicecampion, singurul reprezentant al Romaniei din acea cateogrie in finala respectiva. In momentul in care scriu acest text ma pregatesc pentru campionatul mondial si sunt sigur ca voi reprezenta cu mandrie Romania, deoarece flacara si setea de castig sunt mai puternice ca niciodata.

Iata-ne si in 2021, an care a inceput binisor, a continuat dezastruos si s-a terminat glorios. In luna mai am participat pentru prima data la Tiger Classic, unde am impartit scena cu campioni balcanici, europeni si mondiali, si cu toate astea am reusit sa obtin locul 2 la categoria Men’s physique, devenind astfel din nou vicecampion intr-o competitie internationala. La doua saptamani dupa Tiger Classic urma sa particip la Cupa Romaniei, o competitie locala, la care am venit cu o forma putin mai buna decat la competitia precedenta, insa cu toate astea am fost jurizat ca fiind locul 5 – aici a fost primul sut in fund al anului.

Dupa cele doua competitii am decis ca trebuie sa vin cu o forma superioara, cu ceva imbatabil, care sa atraga atentia chiar si intre campioni de talie mondiala. A trecut timpul, inceput pregatirea pe 1 iulie, iar Campionatul Mondial de Bodybuilding Natural INBA urma sa fie pe 30 octombrie. Dupa patru luni de munca si dieta a sosit si ziua adevarului, ziua mondialului. Am participat la doua categorii, Men’s Athletik si Men’s Physique. Men’s Physique era categoria pe care o stapaneam cel mai bine ca si posing, in schimb Athletik avea sa fie ceva nou, ce nu am mai facut.

Prima categorie a fost Men’s Athletik; mi-am urmat protocolul de incarcare cu carbohidrati, m-am pompat in backstage si am urcat pe scena. In momentul acela am realizat ca sunt acasa si nu numai ca sunt pe teritoriul meu, dar in toata sala rasuna numele meu, sprijinul prietenilor, familiei si a celor din sala m-au propulsat din punct de vedere emotional. Dupa aproximativ 15-20 de minute de posing, au fost strigati finalistii, iar eu eram printre ei. A mai urmat o runda de posing intre cei cinci finalisti, dupa care s-a lasat linistea, urmand premierea. In timp ce se acordau premiile ma gandeam la toate momentele prin care am trecut, la pierderea bunicului cu 3 zile inainte de concurs, la toata durerea si suferinta ce m-au adus acolo, si cu toate astea simteam ca totul a meritat. In tot acest timp cat premiile erau acordate, priveam in sus, dar nu auzeam nimic, pana la final cand am auzit:”And the second place goes to Italy!”, atunci am cedat, m-a bufnit plansul, il vedeam pe bunicul meu privindu-ma, imi auzeam numele rasunand in sala, am devenit campion mondial, dar lupta abia incepea.

A doua categorie avea sa fie Men’s Physique, o categorie pe care o stapaneam, o categorie in care aveam sa lupt dupa o mare victorie. Am urcat pe scena increzator si relaxat, dar cu toate astea lupta a fost mult mai stransa, insa din nou am ajuns in finala. Si iata-ne din nou dupa ultima runda de posing, se lasa linistea, in mintea mea de aceasta data imi spuneam ca e imposibil sa castig din nou, ca am reusit deja sa fac ce mi-am propus, dar s-au anuntat locurile 5, 4 si 3, ramanand sa se anunte castigatorul. Din nou s-a lasat o liniste, liniste ce era doar in mintea mea, caci sala exploda de galagie, eu auzeam doar vocea prezentatorului ce spunea:”And the second place goes to.. Germany!”, moment in care am fost socat… Mai socat decat la prima victorie, intrucat tocmai devenisem dublu campion mondial si imi scuturam capul, pur si simplu nu imi venea sa cred. Dupa victoria de pe aceasta categorie a urmat Open-ul, unde m-am confruntat cu ceilalti doi campioni pentru cardul de PRO INBA, insa acolo am luat locul 2, la diferenta de un singur vot (primul loc primind patru voturi, iar eu am primit trei). Dar nu am fost dezamagit, am stiut care este urmatorul meu obiectiv, sa particip din nou, sa-mi apar titlurile si sa castig cardul de pro, astfel incat sa particip la Mr. Olympia INBA. Acesta este obiectivul final, visul meu care a inceput in ziua in care am devenit dublu campion mondial. Pana atunci, in schimb, se va lasa din nou linistea.

Acesta sunt eu, Florea Robert, un om ce pune accent pe performanta si optimizarea acesteia, fie ca vine vorba de fitness, recuperare sau de mine insumi. Antrenor, kinetoterapeut si atlet!